O definiție pentru căfăit
Etimologice
căfăi (-ăesc, -it), vb. – A bate, a da o bătaie. Mag. kifejni (Cihac, II, 487). În Trans.
Intrare: căfăit
căfăit participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)