2 intrări

2 definiții

Explicative DEX

căcări vr [At: LB / Pzi: ~resc / E: căca] 1 A-l scăpa defecarea pe cineva. 2 A umbla cu căcării (2) Si: a se fasoli.

Etimologice

CĂCĂRI, căcăresc, vb. IV. 1. Intranz. A avea diaree. 2. Tranz. A răsfăța. (din căca)

Intrare: căcărit
căcărit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căcărit
  • căcăritul
  • căcăritu‑
  • căcări
  • căcărita
plural
  • căcăriți
  • căcăriții
  • căcărite
  • căcăritele
genitiv-dativ singular
  • căcărit
  • căcăritului
  • căcărite
  • căcăritei
plural
  • căcăriți
  • căcăriților
  • căcărite
  • căcăritelor
vocativ singular
plural
Intrare: căcări
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • căcări
  • căcărire
  • căcărit
  • căcăritu‑
  • căcărind
  • căcărindu‑
singular plural
  • căcărește
  • căcăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • căcăresc
(să)
  • căcăresc
  • căcăream
  • căcării
  • căcărisem
a II-a (tu)
  • căcărești
(să)
  • căcărești
  • căcăreai
  • căcăriși
  • căcăriseși
a III-a (el, ea)
  • căcărește
(să)
  • căcărească
  • căcărea
  • căcări
  • căcărise
plural I (noi)
  • căcărim
(să)
  • căcărim
  • căcăream
  • căcărirăm
  • căcăriserăm
  • căcărisem
a II-a (voi)
  • căcăriți
(să)
  • căcăriți
  • căcăreați
  • căcărirăți
  • căcăriserăți
  • căcăriseți
a III-a (ei, ele)
  • căcăresc
(să)
  • căcărească
  • căcăreau
  • căcări
  • căcăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)