10 definiții pentru cățân

Explicative DEX

cățân sm [At: CDDE / V: (reg) in, câțin, cătun, ~ă sf / Pl: ~i / E: ml catinum] 1 Farfurie. 2 Strachină. 3 (Reg; îf ) Covată de pâine. 4 (Reg; îf ~țin) Baltă mică și puțin adâncă, care seacă vara. 5 Grup de stânci mari, formând o căldare. 6 (Lpl) Stânci pleșuve pe munți. 7 Bolovan. 8 Stâncă. 9 (Îf -țun) „Loc foarte înalt și priporos”. 10 (Bot; Buc) Specie de jepi care crește pe stânci golașe. 11 (Bot) Specie de brad. 12 (Îf -țun) Pădure mică și tufoasă.

cățâ sf vz cățân

cățîn n., pl. e (lat. catinus, farfurie, strachină, troacă). Vechĭ. Strachină, blid.

Etimologice

cățîn (-ni), s. n. – (Înv.) Strachină, blid. – Mr. cățîn, megl. cățǫn. Lat. catinum (Candrea-Dens., 288; REW 1769; Pascu, I, 356).

Sinonime

CĂȚÂN s. v. jep, jneapăn, pin pitic.

cățîn s. v. JEP. JNEAPĂN. PIN PITIC.

Arhaisme și regionalisme

cățân, cățâni, s.m. (înv.) 1. farfurie, strachină. 2. covată, postavă, troacă pentru pâine. 3. baltă mică. 4. grupă de stânci pleșuve; bolovan mare. 5. (la pl.) jepi. 6. pădure mică din tufe.

cățân, cățâni, s.m. 1. Vas de lemn; blid: „Se ia un cățân cu fărină și sare…” (Memoria, 2001: 55). 2. Covată. 3. Peșteră, grotă, dar sensul s-a transferat spre „stâncă”. ■ (top.) Cățân, deal în Glod, Șieu, stâncă în Rozavlea (Vișovan, 2005); Cățânul, pădure și pășune în Borșa (Mihali, 2015: 64). – Lat. catinum „vas, castron, scobitură, grotă” (Scriban, MDA).

cățân, cățâni, s.m. – 1. Vas de lemn; blid: „Se ia un cățân cu fărină și sare…” (Memoria, 2001: 55). 2. (reg.) Covată. 3. (reg.) Peșteră, grotă, dar sensul s-a transferat spre „stâncă”. Cățân „stânci mari”; munte cățânos „pietros, stâncos” (Papahagi, 1925; Moisei). ♦ (top.) Cățân, deal în Glod, Șieu, stâncă în Rozavlea (Vișovan, 2005). – Lat. catinum „vas, castron, scobitură, grotă” (Scriban; CDDE, cf. DER; MDA).

cățân, -i, s.n. – (înv.) 1. Vas de lemn; blid: „Se ia un cățân cu fărină și sare…” (Memoria 2001: 55). 2. Peșteră, grotă, dar sensul s-a transferat spre „stâncă”. Cățân „stânci mari”; munte cățânos „pietros, stâncos” (Papahagi 1925; Moisei). -Lat. catinum „vas, castron, scobitură, grotă” (Candrea-Densusianu cf. DER).

Intrare: cățân
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cățân
  • cățânul
  • cățânu‑
plural
  • cățâni
  • cățânii
genitiv-dativ singular
  • cățân
  • cățânului
plural
  • cățâni
  • cățânilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cățân
  • cățânul
  • cățânu‑
plural
  • cățâne
  • cățânele
genitiv-dativ singular
  • cățân
  • cățânului
plural
  • cățâne
  • cățânelor
vocativ singular
plural
cățun
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)