8 definiții pentru cățân


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cățấn sm [At: CDDE / V: (reg) ~țín, câțín, cătún, ~ă sf / Pl: ~i / E: ml catinum] 1 Farfurie. 2 Strachină. 3 (Reg; îf ) Covată de pâine. 4 (Reg; îf ~țin) Baltă mică și puțin adâncă, care seacă vara. 5 Grup de stânci mari, formând o căldare. 6 (Lpl) Stânci pleșuve pe munți. 7 Bolovan. 8 Stâncă. 9 (Îf -țun) „Loc foarte înalt și priporos”. 10 (Bot; Buc) Specie de jepi care crește pe stânci golașe. 11 (Bot) Specie de brad. 12 (Îf -țun) Pădure mică și tufoasă.

cățî́n n., pl. e (lat. catinus, farfurie, strachină, troacă). Vechĭ. Strachină, blid.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CĂȚÂN s. v. jep, jneapăn, pin pitic.

cățîn s. v. JEP. JNEAPĂN. PIN PITIC.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cățîn (-ni), s. n. – (Înv.) Strachină, blid. – Mr. cățîn, megl. cățǫn. Lat. catinum (Candrea-Dens., 288; REW 1769; Pascu, I, 356).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cățân, cățâni, s.m. (înv.) 1. farfurie, strachină. 2. covată, postavă, troacă pentru pâine. 3. baltă mică. 4. grupă de stânci pleșuve; bolovan mare. 5. (la pl.) jepi. 6. pădure mică din tufe.

cățấn, cățâni, s.m. – 1. Vas de lemn; blid: „Se ia un cățân cu fărină și sare…” (Memoria, 2001: 55). 2. (reg.) Covată. 3. (reg.) Peșteră, grotă, dar sensul s-a transferat spre „stâncă”. Cățân „stânci mari”; munte cățânos „pietros, stâncos” (Papahagi, 1925; Moisei). ♦ (top.) Cățân, deal în Glod, Șieu, stâncă în Rozavlea (Vișovan, 2005). – Lat. catinum „vas, castron, scobitură, grotă” (Scriban; CDDE, cf. DER; MDA).

cățấn, -i, s.n. – (înv.) 1. Vas de lemn; blid: „Se ia un cățân cu fărină și sare…” (Memoria 2001: 55). 2. Peșteră, grotă, dar sensul s-a transferat spre „stâncă”. Cățân „stânci mari”; munte cățânos „pietros, stâncos” (Papahagi 1925; Moisei). -Lat. catinum „vas, castron, scobitură, grotă” (Candrea-Densusianu cf. DER).

Intrare: cățân
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cățân
  • cățânul
  • cățânu‑
plural
  • cățâni
  • cățânii
genitiv-dativ singular
  • cățân
  • cățânului
plural
  • cățâni
  • cățânilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cățân
  • cățânul
  • cățânu‑
plural
  • cățâne
  • cățânele
genitiv-dativ singular
  • cățân
  • cățânului
plural
  • cățâne
  • cățânelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)