CÎRMUIRE s. 1. conducere, diriguire, domnie, guvernare, stăpînire, (înv. și pop.) oblăduire, (înv.) chiverniseală, chivernisire, ocîrmuire, purtare, purtat, stăpînie, vlădicie, (fig.) cîrmă. (~ țării în vremea lui Mihai Viteazul.) 2. administrare, administrație, conducere, gospodărire, (înv. și pop.) oblăduire, chiverniseală, chivernisire, isprăvnicie, ocîrmuire. (~ treburilor publice.) 3. (concr.) guvern, slăpînire. (Ce zice ~?)