7 definiții pentru cârstaș


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cârstáș sn vz crâstaș corectată

cârstaș m. V. crâsnic. [Slav; KRŬSTŬ, cruce, plasa fiind întinsă prin două nuiele puse cruciș].

2) cî́rsnic (vest) și crî́snic (est) n., pl. e (aceĭașĭ orig. cu cîrsnic 1 fiind-că e în formă de cruce). Cĭorpac atîrnat care se cufundă în apă și se lasă maĭ mult timp (pînă ce se adună peștele la mîncarea pusă în el). – Și cîrstaș (Gorj), cristaș (Meh.), scîrțaș (Oltu de jos), pl. e. Și, tirboc, posfat, cîrlionț, halăŭ și prijinea. V. năpatcă.

tîrbóc n., pl. oáce, și -úc n., pl. e (bg. tărbuh, sîrb. trbuh, pîntece, burduf, d. vsl. tribuhŭ, stomah, trŭbuha, intestine. V. tîrban). Dun. Un fel de cĭorpac de forma uneĭ marĭ pungĭ cu care se scormonește apa pe supt sălciĭ ca să se prindă peștele. Un fel de cĭorpac care se lasă maĭ mult timp în apă și se scoate cînd se crede c’a venit peștele la mămăliga pusă în el și care se numește și tărbuc (Mold. sud), halăŭ (Olt. Munt. Trans. Suc.), crîsnic (Mold.), cîrsnic (Munt. vest) și cîrstaș (Olt.). V. năpatcă.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: cârstaș
cârstaș substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cârstaș
  • cârstașul
  • cârstașu‑
plural
  • cârstașe
  • cârstașele
genitiv-dativ singular
  • cârstaș
  • cârstașului
plural
  • cârstașe
  • cârstașelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)