cârnău, ~naie a [At: (a. 1812) URICARIUL IV, 346/9 / Pl: nct / E: nct] 1 (Îs) Grâu ~ Grâu de prima calitate, cu grăuntele turtit. 2 (Îs) Oaie ~naie Oaie cu coada groasă.

cârnău a. cârn, vorbind de o excelentă varietate de grâu turtit.

CĂRNĂU = CÎRNĂU.

CÎRNAE 👉 CÎRNĂU 2 .

CÎRNĂU adj. 1 🚜 Grîu ~, varietate de grîu cu bobul mare (👉 GRÎU¹) ¶ 2 Oaie cîrnae, varietate de oi albe care se îngrașe foarte mult și a căror coadă se preface toată în său [carne].

cîrnăŭ adj. m. (d. carne). Grîŭ cîrnăŭ, grîu comun, cu bobu mare. V. grîŭ.

cârnău, -aie, cârnăi, adj. (reg.) 1. (despre grâu) de primă calitate, superior. 2. (despre oi) cu coada groasă.