6 definiții pentru cârmoajă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cârmoa sf [At: PSALT. 314/14 / V: carmojie, căr~, ~moj sn, ~muj sn, com~ / Pl: ~je, ~oji / E: ctm vsl керм с + coajă] 1 (Reg) Rest alimentar. 2 (Reg) Firimitură. 3 (Înv; îf ~muj) Jertfa. 4 (Înv; îf ~muj) Dar2. 5 (Înv; îf cârmuj) Pomană.

CÂRMOÁJĂ, cârmoji, s. f. (Reg.) Resturi, firimituri (de mâncare). ♦ Coajă de pâine sau de mămăligă uscată. – Comp. coajă.

CÎRMOÁJĂ, cîrmoji, s. f. (Regional, mai ales la pl.) Resturi, firimituri (de mîncare). S-au fost pus amîndoi la masă și au ospătat. Cînd la urmă le-au rămas vro cîteva cîrmoji. SBIERA, P. 170. ♦ Coajă de pîine, de mămăligă, de mălai, uscată. Te-oi milui c-o cîrmoajă de mălai, Făcută de șapte ai (= ani). ȘEZ. V 58.

cîrmój m. și cîrmoájă f., pl. ójĭ și (Buc.) oaje (din germ. kirch-messe, prescurtat în kirmesz, „hram, sărbătoare populară, ospăț, tîrg, dar”, s’a făcut sorabicu kermus și kermuša, ceh. slovac karmaš, pol. kiermasz, kiermaz, hram, ospăț; rus. alb. kermáš, [de unde litv. kermoszus], rom. cîrmuj, -oj și -oajă, poate infl. de rus. kormëž, hrănire, orĭ krómočka, darab, halcă, cîrmoj [Dac. 3, 701, și Bern. 1, 501]. V. kermesă). Vechĭ (Ps.S. -új, pl. ujure). Jertfă, prinos, pomană, dar. Azĭ. Trans. Mold. Iron. Codru (darab, halcă) de pîne, resturĭ de la pomenĭ, de la ospețe: caliciĭ umblă după cîrmojĭ. Munt. Colacĭ orĭ covrigĭ proștĭ ferțĭ orĭ copțĭ. – Și cîrmojie (Munt. est): Tărtăcuță roșie plină de cîrmojiĭ (Rodia).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cârmoájă s.f. (reg.) resturi, fărâmituri, coji de pâine uscată sau de mămăligă.

cârmoájă, cârmoaje, s.f. – (reg.) 1. Bucată de pâine sau de colac (Antologie, 1980). 2. Coajă de pâine uscată (Papahagi, 1925): „Mi-oi purta cârmoajele / Tocmai ca țigăncile” (Papahagi, 1925: 253; Giulești). 3. Bucăți de mămăligă (Grad, 2000): „Și-ntr-o staiță de pânză / Strângeai cârmoji și brânză” (Antologie, 1980: 157; Făurești). – Din sl. kermuš (slov. karmaš), din germ. Kermesse „sărbătoare, hram” (Drăganu, Berneker, DA, cf. DER), datorită pomenilor care se împărțeau; contam. vsl. kermuš + coajă (MDA).

Intrare: cârmoajă
cârmoajă substantiv feminin
substantiv feminin (F59)
Surse flexiune: DLRM
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cârmoa
  • cârmoaja
plural
  • cârmoji
  • cârmojile
genitiv-dativ singular
  • cârmoji
  • cârmojii
plural
  • cârmoji
  • cârmojilor
vocativ singular
plural

cârmoajă

  • 1. regional mai ales la plural Resturi, firimituri (de mâncare).
    surse: DLRLC un exemplu
    exemple
    • S-au fost pus amîndoi la masă și au ospătat. Cînd la urmă le-au rămas vro cîteva cîrmoji. SBIERA, P. 170.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Coajă de pâine, de mămăligă, de mălai, uscată.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Te-oi milui c-o cîrmoajă de mălai, Făcută de șapte ai (= ani). ȘEZ. V 58.
        surse: DLRLC

etimologie: