cârligat sm [At: COTEANU, Pl: 20 / V: căr~ / Pl: ~ați / E: cârliga] (Bot; șlf; mpl) Răculeț (Poligonum bistorta).

cârligat a. încovoiat: nasul cârligat NEGR. ║ cârligati m. pl. plantă cu cotorul plin de noduri (Polugonum bistorta).

cărligat sm vz cârligat

încârligat, ~ă a [At: ȘEZ. II, 225 / Pl: ~ați, ~e / E: încârliga] (Reg) 1 Încovoiat. 2 Încolăcit.

ÎNCÎRLIGÁT, -Ă, încîrligați, -te, adj. Îndoit, încovoiat, strîmbat (ca un cîrlig). Pentr-o babă-ncîrligată Pierzi o zi și scapi o fată! COȘBUC, P. I 107. Niște păsări cu capul, cu ciocul și cu aripile de fer; ghearele lor erau încîrligate și mai ascuțite decît ale pisicilor. ISPIRESCU, U. 43. Spate rău încîrligate, Buze mari și lăbărțate. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 169. – Variantă: cîrligát, -ă (SADOVEANU, D. P. 112, SEVASTOS, N. 327, NEGRUZZI, S. I 261) adj.

A CÂRLIGÁ cârlíg tranz. pop. A face să se răstoarne; a răsturna. /Din cârlig

A SE CÂRLIGÁ mă cârlíg intranz. pop. A se deplasa din poziția normală, căzând pe o parte sau întorcându-se cu susul în jos; a se răsturna. /Din cârlig

încârligat a. încovoiat: coada încârligată în spre pântece CAR. [V. cârligat].

cîrligát, -ă adj. Încîrligat.

CÂRLIGÁT s. v. răculeț.

ÎNCÂRLIGÁT adj. v. încovrigat.

cîrligat s. v. RĂCULEȚ.

ÎNCÎRLIGAT adj. încolăcit, încovoiat, încovrigat, îndoit. (Coadă ~.)

cârligá, vb. tranz. – (pop.) 1. A da forma cârligului. 2. A agăța: „Num-un drag mi-oi cârliga, / Cinci și șase mi-oi afla” (Papahagi, 1925: 191; Săcel). – Din cârlig (cf. bg. kărlik).

încârligát, -ă, încârligați, -te, adj. – Încrețit, cârlionțat. – Din încârliga.

încârligát, -ă, adj. – Încrețit, cârlionțat. – În- + cârlig + -at.

cârligá, v.t. (pop.) 1. A da forma cârligului. 2. A agăța: „Num-un drag mi-oi cârliga, / Cinci și șase mi-oi afla” (Papahagi, 1925: 191). – Din cârlig.

încârligat, -ă, încârligați, -te, adj. (deț.) care știe multe lucruri despre cineva de care, la rându-i, este dependent, fiind nevoit să se protejeze reciproc cu acesta.