3 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cârligat sm [At: COTEANU, Pl: 20 / V: căr~ / Pl: ~ați / E: cârliga] (Bot; șlf; mpl) Răculeț (Poligonum bistorta).

CÂRLIGÁT, -Ă adj. v. încârligat.

cârligat a. încovoiat: nasul cârligat NEGR. ║ cârligati m. pl. plantă cu cotorul plin de noduri (Polugonum bistorta).

ÎNCÂRLIGÁT, -Ă, încârligați, -te, adj. Îndoit, încovoiat, strâmbat (ca un cârlig). – V. încârliga.

ÎNCÂRLIGÁT, -Ă, încârligați, -te, adj. Îndoit, încovoiat, strâmbat (ca un cârlig). – V. încârliga.

încârligat, ~ă a [At: ȘEZ. II, 225 / Pl: ~ați, ~e / E: încârliga] (Reg) 1 Încovoiat. 2 Încolăcit.

CÎRLIGÁT, -Ă adj. v. încîrligat.

ÎNCÎRLIGÁT, -Ă, încîrligați, -te, adj. Îndoit, încovoiat, strîmbat (ca un cîrlig). Pentr-o babă-ncîrligată Pierzi o zi și scapi o fată! COȘBUC, P. I 107. Niște păsări cu capul, cu ciocul și cu aripile de fer; ghearele lor erau încîrligate și mai ascuțite decît ale pisicilor. ISPIRESCU, U. 43. Spate rău încîrligate, Buze mari și lăbărțate. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 169. – Variantă: cîrligát, -ă (SADOVEANU, D. P. 112, SEVASTOS, N. 327, NEGRUZZI, S. I 261) adj.

A CÂRLIGÁ cârlíg tranz. pop. A face să se răstoarne; a răsturna. /Din cârlig

A SE CÂRLIGÁ mă cârlíg intranz. pop. A se deplasa din poziția normală, căzând pe o parte sau întorcându-se cu susul în jos; a se răsturna. /Din cârlig

încârligat a. încovoiat: coada încârligată în spre pântece CAR. [V. cârligat].


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNCÂRLIGÁT adj. v. încovrigat.

ÎNCÎRLIGAT adj. încolăcit, încovoiat, încovrigat, îndoit. (Coadă ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cârligá, vb. tranz. – (pop.) 1. A da forma cârligului. 2. A agăța: „Num-un drag mi-oi cârliga, / Cinci și șase mi-oi afla” (Papahagi, 1925: 191; Săcel). – Din cârlig (cf. bg. kărlik).

încârligát, -ă, încârligați, -te, adj. – Încrețit, cârlionțat. – Din încârliga.

încârligát, -ă, adj. – Încrețit, cârlionțat. – În- + cârlig + -at.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

încârligat, -ă, încârligați, -te, adj. (deț.) care știe multe lucruri despre cineva de care, la rându-i, este dependent, fiind nevoit să se protejeze reciproc cu acesta.

Intrare: cârligat
cârligat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cârligat
  • cârligatul
  • cârligatu‑
  • cârliga
  • cârligata
plural
  • cârligați
  • cârligații
  • cârligate
  • cârligatele
genitiv-dativ singular
  • cârligat
  • cârligatului
  • cârligate
  • cârligatei
plural
  • cârligați
  • cârligaților
  • cârligate
  • cârligatelor
vocativ singular
plural
Intrare: cârliga
verb (VT13)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cârliga
  • cârligare
  • cârligat
  • cârligatu‑
  • cârligând
  • cârligându‑
singular plural
  • cârli
  • cârligați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cârlig
(să)
  • cârlig
  • cârligam
  • cârligai
  • cârligasem
a II-a (tu)
  • cârligi
(să)
  • cârligi
  • cârligai
  • cârligași
  • cârligaseși
a III-a (el, ea)
  • cârli
(să)
  • cârlige
  • cârliga
  • cârligă
  • cârligase
plural I (noi)
  • cârligăm
(să)
  • cârligăm
  • cârligam
  • cârligarăm
  • cârligaserăm
  • cârligasem
a II-a (voi)
  • cârligați
(să)
  • cârligați
  • cârligați
  • cârligarăți
  • cârligaserăți
  • cârligaseți
a III-a (ei, ele)
  • cârli
(să)
  • cârlige
  • cârligau
  • cârliga
  • cârligaseră
Intrare: încârligat
încârligat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încârligat
  • ‑ncârligat
  • încârligatul
  • încârligatu‑
  • ‑ncârligatul
  • ‑ncârligatu‑
  • încârliga
  • ‑ncârliga
  • încârligata
  • ‑ncârligata
plural
  • încârligați
  • ‑ncârligați
  • încârligații
  • ‑ncârligații
  • încârligate
  • ‑ncârligate
  • încârligatele
  • ‑ncârligatele
genitiv-dativ singular
  • încârligat
  • ‑ncârligat
  • încârligatului
  • ‑ncârligatului
  • încârligate
  • ‑ncârligate
  • încârligatei
  • ‑ncârligatei
plural
  • încârligați
  • ‑ncârligați
  • încârligaților
  • ‑ncârligaților
  • încârligate
  • ‑ncârligate
  • încârligatelor
  • ‑ncârligatelor
vocativ singular
plural
cârligat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cârligat
  • cârligatul
  • cârligatu‑
  • cârliga
  • cârligata
plural
  • cârligați
  • cârligații
  • cârligate
  • cârligatele
genitiv-dativ singular
  • cârligat
  • cârligatului
  • cârligate
  • cârligatei
plural
  • cârligați
  • cârligaților
  • cârligate
  • cârligatelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

încârligat cârligat

  • 1. Îndoit, încovoiat, strâmbat (ca un cârlig).
    exemple
    • Pentr-o babă-ncîrligată Pierzi o zi și scapi o fată! COȘBUC, P. I 107.
      surse: DLRLC
    • Niște păsări cu capul, cu ciocul și cu aripile de fer; ghearele lor erau încîrligate și mai ascuțite decît ale pisicilor. ISPIRESCU, U. 43.
      surse: DLRLC
    • Spate rău încîrligate, Buze mari și lăbărțate. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 169.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi încârliga
    surse: DEX '98 DEX '09