2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cârceá1 sf vz cârcel

cârceá2 sf vz cârceie

cârcea f. Mold. lemnul ce leagă tânjala de proțap: o cârcea de tânjală CR. [V. cârceiu].

cârci refl. a se strânge, a se sgârci. [Slav. KRŬČITl].

cîrcésc v. tr. (vsl. krŭčiti, sŭ-krŭčiti, id.). Vest. Zgîrcesc.

cî́rcĭ m. (bg. krŭčŭ, chicĭură, promoroacă; sîrb. krč, cîrcel la nervĭ, la stomah. V. zgîrcesc). Olt. Strugure, cîrcel mare.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

CÂRCÍ, cârcésc, vb. IV. (Var.) A (se) zgârci2. (cf. zgârci2)

cîrcí (-césc, -ít), vb.1. A se strînge. – 2. A micșora, a se contrage. – 3. A se chirci, a se pipernici. – Var. încîrci, (în)chirci, (în)cîrc(e)ia, (îm)pierci. Sl. krŭčiti „a suci” (Miklosich, Slaw. Elem., 27; Cihac, II, 41; DAR), slov. kerčiti, ceh. krčiti, pol. kurczyć, rus. korčiti. V. și cîrcel. Der. cîrcean, s. m. (căpușă); cîrceag, s. n. (boală a oilor); cîrcior, adj. (sucit); chircit (var. închircit, piercit), adj. (pipernicit; atrofiat, degenerat; tulburat, anormal); chircitură (var. piercitură), s. f. (avorton, stîrpitură). Var. cu p- sînt rezultat al hiperurbanismului mold. Din rom. trebuie să provină rut. kručak „berbec bolnav”, pe care Candrea îl consideră etimon al al lui cîrceag.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cârceá s.f. (reg.) lemnul ce leagă tânjala de proțap.

cấrci, s.m. – (reg.) Ciot, tufă pipernicită (D. Pop, 1970). – Din cârci „a se chirci, a se pipernici” (< sl. krŭčiti „a suci”, Miklosich, Cihac, DA, cf. DER).

Intrare: cârcea
substantiv feminin (F154)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cârcea
  • cârceaua
plural
genitiv-dativ singular
  • cârcele
  • cârcelei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: cârci (verb)
verb (V406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cârci
  • cârcire
  • cârcit
  • cârcitu‑
  • cârcind
  • cârcindu‑
singular plural
  • cârcește
  • cârciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cârcesc
(să)
  • cârcesc
  • cârceam
  • cârcii
  • cârcisem
a II-a (tu)
  • cârcești
(să)
  • cârcești
  • cârceai
  • cârciși
  • cârciseși
a III-a (el, ea)
  • cârcește
(să)
  • cârcească
  • cârcea
  • cârci
  • cârcise
plural I (noi)
  • cârcim
(să)
  • cârcim
  • cârceam
  • cârcirăm
  • cârciserăm
  • cârcisem
a II-a (voi)
  • cârciți
(să)
  • cârciți
  • cârceați
  • cârcirăți
  • cârciserăți
  • cârciseți
a III-a (ei, ele)
  • cârcesc
(să)
  • cârcească
  • cârceau
  • cârci
  • cârciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)