6 definiții pentru câță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cấță sf [At: MARIAN, O. II, 273 / Pl: ~țe / E: nct] (Olt) Bibilică.

câță f. 1. Zool. bibilică; 2. fig. gură rea. [V. cața!].

cî́ță f., pl. e (imit. de la strigătu eĭ). Olt. Pichire, bibilică.

píchire și píche (Mold.) și pícură (Bucov.) f., pl. ĭ (d. pic-pic orĭ picat-picat, păcat-păcat, strigătu acesteĭ păsărĭ. Cp. cu it. picchio, cĭocănitoare; rus. pikatĭ, ceh. pikati, a piui). O pasăre galinacee domestică cu penele cenușiĭ închise pătate cu picățele albe rătunde (númida meléagris). Pichirea e mare cît găina și are o creastă foarte dură. Oŭăle eĭ îs mult maĭ dure de cît ale găiniĭ, și de aceĭa se și clocesc în maĭ mult timp (patru săptămînĭ). Ĭa e originară din Africa, dar e aclimatată peste tot pămîntu. În Munt. se numește bibilică, în Olt. cîță, în Bucov. și pantarcă. Spanioliĭ o numesc pintada, adică „pictată”, din cauza regularitățiĭ picățelelor eĭ. După mitologia grecească pichirile-s surorile erouluĭ Meleagru, pe care ele l-aŭ plîns așa de mult la moarte, în cît Diana, de milă, le-a prefăcut în pichirĭ, ĭar picățelele albe și rătunde de pe penele lor reprezentă lacrămile pe care le-aŭ vărsat ele.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: câță
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • câță
  • câța
plural
  • câțe
  • câțele
genitiv-dativ singular
  • câțe
  • câței
plural
  • câțe
  • câțelor
vocativ singular
plural