BĂTĂLIE, bătălii, s. f. 1. Ansamblu de ciocniri prin care se caută obținerea de rezultate militare importante, angajînd numeroase forțe de uscat, aeriene și navale, ale trupelor proprii și ale agresorului, desfășurate pe spații întinse și într-un timp mai mult sau mai puțin îndelungat; luptă, bătaie; război. Poveștile bătrîne și glumețe ale ostașilor înălbiți în bătălie și nevoi. EMINESCU, N. 3. Bătălia de la Zărnești din 21 august 1690, cîștigată de Brîncoveanu cu armata romînă și turcească, fu cea din urmă în care vechile noastre legioane se luptară în mare bătălie rînduitî. BĂLCESCU, O. I 21. 2. Fig. Încordare, efort, mobilizare în vederea îndeplinirii unui pan de muncă propus. Pentru realizarea planurilor noastre, pentru transformarea lor în realitate, este necesară mobilizarea tuturor eforturilor oamenilor muncii, antrenarea tuturor celor ce muncesc în bătălia pentru îndeplinirea planului. Aceasta este una din sarcinile statului de democrație populară. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 670.