BĂTUT², -Ă, bătuți, -te, adj. 1. (Despre ființe) Care este sau a fost lovit (mai ales pentru a fi pedepsit). 4). ◊ Expr. Bătut în (sau la) cap = care pricepe greu; prost. V. lovit cu leuca. [Omul prost] e bătut la cap Tocma ca un țap. PANN, P. V. I 10. ◊ (Substantivat) Rîd bătuții de ieri, Sloboziți din dureri, Rîd oamenii muncii. DEȘLIU, G. 38. 2. (În expr.) Bani bătuți = bani gata, bani gheață. Niculaie Dudescu... nu era în stare să găsească nici o mie de lei bani bătuți. GHICA, S. 497. 3. (Despre flori sau despre unele plante) Cu mai multe rînduri de petale sau de frunze, așezate strîns, îndesat; învoit. Trandafir bătut. Varză bătută. ▭ Fata adunase viorelele cele mai bătute. VISSARION, B. 166. 4. (Despre o cale, un drum etc.) Pe care s-a umblat mult; călcat, bătătorit. Treceți colina de colo, vă duc eu pe drumuri bătute. COȘBUC, AE. 122. Șoseaua dreaptă, bătută ca în palmă, taie întinsa cîmpie ce se desfășoară înaintea noastră. VLAHUȚĂ, O. A. 412. Foaie verde bob năut, Lungu-i drumul și bătut. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 200. 5. (În expr.) Lapte bătut = lapte cu gust acrișor, ușor fermentat, făcut din lapte dulce pus la prins. corectat(ă)