Definiția cu ID-ul 1134753:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BĂSĂU s.n. 1. (Ban., Criș., Trans. SV) Răzbunare. Vedem a sfinții[i] tale mare băsău pre noi. MISC. SEC. XVII, 100v. Direpții de multe ori blăgoslovenie dobîndesc, care dintr-aceea încolea căutînd spre direpți, de multe ori de băsăul lui Dumnezău mîntuiesc. PP, 30r; cf. C 1692, 498v, 499v. ◊ S. comp. Stătătură de băsău = răzbunare. Toată stătătura de băsău să o lase pre Dumnezău, carele giudecă toată lumea în dereptate. SA, 28r; cf. PP, 86r. ◊ Loc. adj. Stătător de băsău = răzbunător. Eu sîmt al tău Domn Dumnăzău putearnic, stătătoriu de băsău, cine bintătuiesc răotatea părinților în feciori. C 1692, 517r. (Substantival) Sztetor de besszeu. FOGARASI, apud TEW. Stătători de băsău rușinezi. VCC, 21; cf. AGYAGFALVI, apud TEW. ◊ Loc. vb. A sta (de) băsău = a se răzbuna. Voiu sta de băsău celora ce să alenuiesc cu mine. C 1692, 510v. Nu sta băsău acum pre noi direptu necredința noastră. MISC. SEC. XVII, 89v. 2. (ȚR, Criș., Trans. S) Ură, pică, ciudă. B: Unii, ce le era băsău pre dînsul pentru voia ce avea la împăratul, se sfătuiia să-l pîrască. VI 1671, 27v. Iară vulpei îi era băsău. E 1717, 163v; cf. ST. LEX., 270; VI 1673, 16r; VI 1700, 17r. C: Țietura de băsău și toate păcatele. MISC. SEC. XVII, 162v. Unele din mînie și urgie, urîciune sînt țiind băsău. PP, 90r; cf. CAT. CALV., apud TEW; Fl. D 1682, 68r; CS, 20v; FI. D 1693, 17r; VCC, 15; VISKI, apud TEW; PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW. // A: Unde este băsăul, mare răutate este liubovului. FI. D 1754-1762, 61r; cf. VI 1764, 13. 3. (Ban., Criș., Trans. SV) Batjocură, ofensă, supărare; nedreptate. Să gîndească somnoroșii că atunci plinescu voia dracului, cu băsăul lui Dumnezău și cu păgubitura sufletelor sale. CS, 93v. Cu buieceală supără și fac băsău. MOL. 1695, 57r. Bĕsĕu. Iniuria. [Contumelia]. AC, 330. De vor porunci a face rău, băsău și alte reale și furtușag. PP, 78r: cf. N TEST. (1648); VCC, 46; MISC. SEC. XVII, 78v. Variante: băseu (FI. D 1682, 68r). Etimologie: magh. bosszú. Vezi și băsăos, băsușag. Cf. băsușag; alean (2) (stătător de alean); alean (2), alenie, alenșig (2), măraz, rîvnire, zavistie; mascara (2), mîniecie, prohită; bănat (2), potcă, poticală (1), siclet, supăr. substantiv neutru