bărăgan sn [At: ALAS 16 VI, 1929, 5/4 / Pl: ~uri / E: nct] 1-2 Șes întins (sterp sau) roditor, acoperit de ierburi, fără păduri sau așezări omenești. 3 Câmp imens. 4 Stepă. 5 (Fig) Loc fără hotar și fără stăpân, pustiu și îndepărtat. 6 (Îe) A striga (sau a umbla, a se comporta) ca pe ~ A fi lipsit de educație. 7 (Fig) Om leneș și corpolent.