Definiția cu ID-ul 948914:
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
băntălui, băntăluiesc, (băntăli), vb. tranz., refl. – (reg.) A lovi, a atinge, a vătăma: „[Mătrăguna] o pune lângă on pom, să nu o poată nime s-o băntăluia” (Bilțiu, 2001: 231; Săliștea de Sus). – Cf. magh. bántalom „vătămare; afecțiune” (MDA).