Definiția cu ID-ul 948913:
Regionalisme / arhaisme
băndură, băndure, (bandură), s.f. – (reg.) Năframă, bandaj; cârpă (Papahagi, 1925): „Cu unsoare îl ungem la grumaz și-l legăm cu o băndură” (Bârlea, 1924, II: 380). – Et. nec. (MDA); din germ. (Ver)band „baieră, bantă, betelie” (Țurcanu, 2005).