Definiția cu ID-ul 898017:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BĂLIGAR2, băligare, s. n. 1. Baligă. 2. Baligă călcată de vite, amestecată cu paie și cu ogrinji, care se întrebuințează ca îngrășămînt sau ca combustibil (v. tizic); gunoi de vite. [în timpul ciumei lui Caragea] d-asupra orașului se ridica un fum galben și acru, fumul băligarului care ardea în curțile boierești, și orașul răsuna de urletul jalnic al cînilor rămași fără stăpîn. GHICA, S. 31. – Variantă: bălegar (GALAN, Z. R. 266) s. n.