bălai, -aie, bălai, -aie, adj. – (ref. la animale) Cu părul sau lâna albă sau alb-gălbui: „Cu oile bălăiele” (Lenghel, 1985: 217). ♦ (onom.) Bălai, Bălaiu, nume de familie (22 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007); Bălaia, nume care se dă vacilor albe. – Din băl „alb” + suf. -ai (MDA). Cuv. rom. > magh. baláj (Bakos, 1982).