bălai, -aie, bălai, -aie, adj. (ref. la animale) Cu părul sau lâna albă sau alb-gălbui: „Cu oile bălăiele” (Lenghel, 1985: 217). ■ (onom.) Bălai(u), nume de familie în jud. Maram.; Bălaia, nume dat vacilor albe. – Din băl „alb” + suf. -ai (MDA). ■ Cuv. rom. > magh. baláj (Bakos, 1982).