băbătie, băbătii, (babă, băbuie, băbâcă), s.f. – 1. Element din sistemul de evacuare a fumului provenit de la cuptor; este construit din bârne de lemn, lipite cu lut și are o formă piramidală; este amplasat în tindă, la nivelul plafonului. Are rolul de a aduna și a răci fumul ce se ridică de la hornul vetrei (Șainelic 1986: 77). 2. Parascântei la casele țărănești vechi, situat în pod (Bilțiu): „Mai demult, o avut așe băbâcă-n pod, ca un cuptor din lespez’ de piatră, și acolo îl pune p’on șir de drod” (Bilțiu 2001: 280). – Din babă (NDU) + -ătie; Cuv. rom. preluat în magh. (babatyi; bobotyi) (Bakos 1982).