băbar sm [At: PANN, P. V. II, 145/12 / V: bab- / Pl: ~i / E: babă + -ar] 1 (Irn) Bărbat matur care umblă după fete tinere. 2 (Gmț) Bărbat însurat. 3 Celibatar. 4 Bărbat căruia îi place să stea cu babele. 5 Om care stă acasă mereu, ca o babă. 6 (Reg; lpl) Bărbați care, deghizați în bătrâni, colindă seara, la sărbătorile de iarnă.