bâtocrat, -ă adj. (formație ironică) ◊ „Mastacan, trăind o viață întreagă în ideile «bâtocrate», se descoperă singur umilit, neputincios, într-o lume a omului, a cărui armă cea mai de preț este puritatea morală, demnitatea.” Cont. 15 IV 62 p. 4 (din bâtă + -crat, după tipul autocrat; Fl. Dimitrescu în RRL 1/69 p. 5)