bâhă sf [At: CANTEMIR, ap. HEM 2872 / V: bâhă, bâvă, bâuă / Pl: ~he / E: bg въхъ] 1 (Înv; îe) A prinde ~ (sau ~a), a se apuca de ~ A persista în negarea unui fapt Si: a tăinui. 2 (Reg; îe) A pune ~a (sau bâva, bâua) A nu spune, a nu recunoaște. 3 (Reg; fig; îae) A se îmbufna. 4 (Reg; îe) A se face de ~ cu lumea A se înjosi. 5 (Reg; îe; d. cai și boi) A avea (sau a pune, a da) ~a A nu vrea să tragă Si: a se încăpățâna. 6 (Reg) Femeie nevoiașă, lipsită de inițiativă.