Definiția cu ID-ul 1140277:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BUȘLUI vb. (Ban., Criș., Trans. SV) A (se) neliniști, a (se) tulbura; a (se) amărî, a (se) întrista. Au gîndit cum pre tine Ei să te bușluiască. VCC, 47. Bushlueskumĕ. Conturbor. Bushluiesk. Conturbo. AC, 331. Inima mea foarte se bușului. MISC. SEC. XVII. 96r; cf. VCC, 8, 91; VISKI, apud TEW; PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW. Variante: bușului (MISC. SEC. XVII, 96r). Etimologie: magh. búsúlni. Vezi și bușluială, bușluitor. Cf. giutrui. verb