BUĂRAT adj. (Mold.) Îndreptat, ațintit (despre coarne; ca ale bourului). Coarne buorate. CANTEMIR, IST. Bou cornat și buărat. CANTEMIR, IST. ◊ Fig. Cu sulița buărată, pre bietul iepure în goană luă. CANTEMIR, IST. Variante: buorat (CANTEMIR, IST.). Etimologie: buăra. Vezi și bour, buăra. Cf. bour (2). adjectiv