buzunar s.n. Accesoriu la haine, la rochii etc., în formă de pungă cusută în partea interioară ori exterioară a acestora, în care se țin lucruri mărunte. Stinge repede țigara... și o bagă în buzunar (CAR.). ◊ Loc.adj. De buzunar = care se poartă în buzunar; ext. de format sau de proporții mici; de valoare redusă. Ediție de buzunar. ∆ Calculator de buzunar v. calculator. ◊ Expr. A fi (tot) cu mîna în (sau la) buzunar = a fi darnic; a fi cheltuitor, a fi obligat să cheltuiască mereu. A da din buzunar = a plăti din banii proprii o pagubă (de care nu ești răspunzător). A avea (sau a băga) în buzunar (pe cineva) = a avea pe cineva în puterea sa, la discreția sa. A băga în buzunar = a-și însuși ceva în mod ilegal, abuziv; a fura. Restul l-au băgat ei doi în buzunar. Nici justiția n-a avut nimic de zis (CA. PETR.). A avea (ceva) în buzunar = a fi sigur de mai înainte că va dispune de ceva. Are aprobată în buzunar, de către ministru,... o petiție (CA. PETR.). A aranja (pe cineva) la buzunar (sau la buzunare) sau a aranja buzunarul (cuiva) v. aranja. A atinge pe cineva la buzunar v. atinge. Bani de buzunar v. ban. A i se dezumfla buzunarele v. dezumfla. Cu mîinile în buzunar v. mînă. A scutura buzunarele cuiva v. scutura. A-și umple buzunarele v. umple. A-i bate (sau a-i sufla cuiva) vîntul în buzunar(e) v. vînt. • pl. -e. și (reg.) puzunar,pozunar, bozunar, bozînar s.n. /<ngr. μπουζουνάρα.