BUZNA adv. (Numai în expr.) A da (sau, rar, a intra) buzna = a năvăli (undeva) pe neașteptate, a se repezi să intre sau să iasă afară. Răsturnă un scaun și intră buzna în camera cealaltă. DUMITRIU, B. F. 72. Într-o zi [gîndăcelul] încercă o pornire lăuntrică: ieși de sui umbra răcoroasă și dădu buzna afară, în ploaia de lumină. GÎRLEANU, L. 22. Nici nu ne mai scuturăm ciubotele de omăt. Nerăbdători, dăm buzna-n casă. VLAHUȚĂ, O. A. II 87. Păsările flămînde dădură buzna la căuș. VLAHUȚĂ, O. A. II 48. – Variantă: busta (CREANGĂ, P. 13, CONTEMPORANUL, III 571, NEGRUZZI, S. II 243) adv.