Definiția cu ID-ul 949296:
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
buzdugăni, buzdugănesc, vb. tranz. – (înv.) A lovi, a bate cu buzduganul: „O trântesc jos și acolo au buzdugănit-o cum au vrut ele” (Bilțiu, 1999: 282). – Din buzdugan (MDA) < tc. bozdoğan, din boz „cenușiu” și dogan „șoim”; inițial, măciuca avea în vârf un cap de șoim.