BUZDUGAN (pl. -ne) sn. 1 Ghioagă de fier, mai adesea ghintuită, sau măciucă de fier, cu coadă de lemn, de diferite forme, întrebuințată ca armă și care servea de sceptru în mîna Domnilor (🖼 696); era odinioară insigna marelui-armaș, cu care lovea uneori pînă la moarte, pe cei pedepsiți; e pomenit adesea în basme și în cîntecele populare ca armă favorită a zmeilor, feților-frumoși și a haiducilor: Iacob Eraclid... perise ucis de ~ul lui Ștefan Tomșa NEGR.; George cel viteaz ... luînd ~ul, îl aruncă în slava cerului și cînd căzu jos, se turti ISP. ¶ 2 Băn. Ciocan, maiu de crăpat lemnele ¶ 3 🌿 Cocean de porumb ¶ 4 🌿 Plantă cu flori verzi-alburii, dispuse în capitule globuloase cu fructele uscate, de forma unei piramide răsturnate: crește pe malurile apelor, prin bălți și pe lîngă pîraie; numită și „capul-ariciului” sau „șovar” (Sparganium ramosum) (🖼 697) ¶ 5 Trans. Cruce patriarhală (cu două brațe orizontale), formată din spice de grîu legate cu bete, care se face de flăcăi și fete, la sfîrșitul secerișului și se poartă în simbol al bogăției lanurilor (🖼 698) [tc. bozdogan].