3 intrări
8 definiții

Explicative DEX

butnărit1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: butnări] (Reg; nob) 1-2 Butnărire (1-2).

butnărit2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~e / E: butnări] (Reg; nob) 1 Dulgherit2. 2 Bătut înfundat.

❍BUTNĂRIT sbst. Mold. Trans. 🛞 Meseria butnarului, dogărie.

butnărít n., pl. urĭ. Nord. Dogărit.

butnări vi [At: LB / Pzi: ~resc / E: butnar] (Reg) 1 A exercita meseria de butnar (1). 2 (Fig) A bate înfundat.

2) butnărésc v. intr. (d. butnar). Nord. Exercit butnăria.

Sinonime

BUTNĂRIT s. v. dogărie.

butnărit s. v. DOGĂRIE.

Intrare: butnărit (adj.)
butnărit2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • butnărit
  • butnăritul
  • butnăritu‑
  • butnări
  • butnărita
plural
  • butnăriți
  • butnăriții
  • butnărite
  • butnăritele
genitiv-dativ singular
  • butnărit
  • butnăritului
  • butnărite
  • butnăritei
plural
  • butnăriți
  • butnăriților
  • butnărite
  • butnăritelor
vocativ singular
plural
Intrare: butnărit (meserie)
butnărit1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • butnărit
  • butnăritul
  • butnăritu‑
plural
  • butnărituri
  • butnăriturile
genitiv-dativ singular
  • butnărit
  • butnăritului
plural
  • butnărituri
  • butnăriturilor
vocativ singular
plural
Intrare: butnări
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • butnări
  • butnărire
  • butnărit
  • butnăritu‑
  • butnărind
  • butnărindu‑
singular plural
  • butnărește
  • butnăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • butnăresc
(să)
  • butnăresc
  • butnăream
  • butnării
  • butnărisem
a II-a (tu)
  • butnărești
(să)
  • butnărești
  • butnăreai
  • butnăriși
  • butnăriseși
a III-a (el, ea)
  • butnărește
(să)
  • butnărească
  • butnărea
  • butnări
  • butnărise
plural I (noi)
  • butnărim
(să)
  • butnărim
  • butnăream
  • butnărirăm
  • butnăriserăm
  • butnărisem
a II-a (voi)
  • butnăriți
(să)
  • butnăriți
  • butnăreați
  • butnărirăți
  • butnăriserăți
  • butnăriseți
a III-a (ei, ele)
  • butnăresc
(să)
  • butnărească
  • butnăreau
  • butnări
  • butnăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

butnărit, butnăriadjectiv

regional neobișnuit
  • 1. Dulgherit. MDA2
    sinonime: dulgherit
  • 2. Bătut înfundat. MDA2
etimologie:
  • butnări MDA2

butnărit, butnăriturisubstantiv neutru

etimologie:
  • butnări MDA2

butnări, butnărescverb

regional
  • 1. A exercita meseria de butnar. MDA2
  • 2. figurat A bate înfundat. MDA2
etimologie:
  • butnar MDA2

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.