butilcauciuc s.n. (chim.) Cauciuc sintetic, foarte rezistent la agenți chimici și la căldură, impermeabil la gaze, obținut prin polimerizarea unui amestec de butilenă și butadienă, care este folosit la confecționarea de camere de aer, de tuburi, de benzi transportoare, la izolarea cablurilor electrice etc. • sil. ca-u-. /<fr. butylcaoutchouc.