3 definiții pentru butil


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BUTÍL s. m. radical organic monovalent, obținut prin eliminarea unui atom de hidrogen din molecula butanului. (< fr. butyle)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: butil
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • butil
  • butilul
  • butilu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • butil
  • butilului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)