Definiția cu ID-ul 426367:
Etimologice
but (buturi), s. n. – Numai în expresia în butul cuiva = în ciuda cuiva. Sl., dar lipsește veriga de legătură imediată; cf. pol. buta „orgoliu”, sb., cr. bučiti se „a turba”, pe care Cihac, II, 36, îl citează ca sursă directă a rom. Înv.
Exemple de pronunție a termenului „but” (50 clipuri)
Clipul 1 / 50