Definiția cu ID-ul 1273703:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
but2 s.n. (reg.) Supărare, necaz. Pagubele sau buturile ce s-au făcut vouă (ȘINC.). ◊ Loc.prep. În butul (cuiva) = în ciuda, în pofida (cuiva). Își feceră împărăție, în butu grecilor (MAI.). • pl. -uri. /<magh. bút.