7 definiții pentru busurman


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

busurmán sm [At: SIMION DASC., ap. LET. I, 101 / Pl: ~i / E: rs бycypмaн] (Înv; Mol) Musulman.

BUSURMAN s.m. (Mold.) Musulman, mahomedan. Turcii-și zic busurmani, adică tăiați împrejur sau credincioși. URECHE. Iar tu, vezi Doamne, ești busurman, și nu știi nimică. NECULCE; cf. CANTEMIR, HR. Etimologie: rus. busurman. substantiv masculin

*musulmán, -ă s. și adj. (turc. musulman și busurman, d. pers. müsülman, care vine d. ar. muslim, pl. muslimin; ngr. musulmános; rus. busurmán; fr. musulman). Mohametan (ca Arabiĭ, Turciĭ ș. a.). – Vechĭ busurman, -ancă (subst.)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BUSURMÁN s. v. mahomedan, musulman.

busurman s. v. MAHOMEDAN. MUSULMAN.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

busurmán (-nă), adj. – Mahomedan. Sl. busromanŭ (› rus. busurman). Cuvînt înv., înlocuit actualmente de dubletul musulman < fr. musulman.

Intrare: busurman
busurman adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • busurman
  • busurmanul
  • busurmanu‑
  • busurma
  • busurmana
plural
  • busurmani
  • busurmanii
  • busurmane
  • busurmanele
genitiv-dativ singular
  • busurman
  • busurmanului
  • busurmane
  • busurmanei
plural
  • busurmani
  • busurmanilor
  • busurmane
  • busurmanelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)