BURNUZ (pl. -ze, -zuri) sn. 👕 1 Manta lungă de lînâ, cu glugă, pe care o poartă Arabii, și mai ales Beduinii (🖼 676): pe rogojină stau ghemuiți cîțiva Arabi învăliți în ~e rupte ALECS. ¶ 2 Manta mare cu glugă (în Dobrogea) ¶ 3 Mold. Pieptar de piele de cîrlan, cusut cu flori și fluturi RV. -CRG. ¶ 4 Scurteică, cațaveică pe care o poartă țărancele (în Basarabia) [fr. bournous ¶ 2 – tc. burnuz].