2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

burcáș1 sm [At: ALECSANDRI, ap. GHICA, S. 352 / Pl: ~i / E: burcă1 + -aș] (Pop) Persoană care poartă burcă1.

burcáș2, ~ă [At: CAMILAR, N. I, 257 / Pl: ~i, ~e / E: burcă2 + -aș] 1 (Pop) a (D. oameni) Mâncăcios. 2 sm Copil mic.

BURCÁȘ2, -Ă, burcași, -e, adj. (Mold., Bucov.) Care poartă burcă. Era odată un țigan burcaș. SBIERA, P. 2S2.

BURCÁȘ1, burcași, s. m. (Regional) Copil mic. Ia-ți broboadă și fă opinci burcașilor. CAMILAR, N. I 257. Luîndu-și burcașul în desagi, porni în fruntea convoiului. CAMILAR, N. II 149.

BURCÁȘ2, -Ă, burcași, -e, adj. (Reg.) Care poartă burcă. – Din burcă + suf. -aș.

BURCAȘ1, burcași, s. m. (Reg.) Copil mic.

Intrare: burcaș (adj.)
burcaș1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • burcaș
  • burcașul
  • burcașu‑
  • burcașă
  • burcașa
plural
  • burcași
  • burcașii
  • burcașe
  • burcașele
genitiv-dativ singular
  • burcaș
  • burcașului
  • burcașe
  • burcașei
plural
  • burcași
  • burcașilor
  • burcașe
  • burcașelor
vocativ singular
plural
Intrare: burcaș (s.m.)
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • burcaș
  • burcașul
  • burcașu‑
plural
  • burcași
  • burcașii
genitiv-dativ singular
  • burcaș
  • burcașului
plural
  • burcași
  • burcașilor
vocativ singular
  • burcașule
  • burcașe
plural
  • burcașilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

burcaș (adj.)

etimologie:

  • burcă + sufix -aș.
    surse: DLRM

burcaș (s.m.)

  • 1. regional Copil mic.
    surse: DLRLC DLRM attach_file 2 exemple
    exemple
    • Ia-ți broboadă și fă opinci burcașilor. CAMILAR, N. I 257.
      surse: DLRLC
    • Luîndu-și burcașul în desagi, porni în fruntea convoiului. CAMILAR, N. II 149.
      surse: DLRLC

etimologie: