BURATIC, buratici, s. m. (Și în forma buratec) Broatec. Buratici verzi se apără de soare. CAZIMIR, L. U. 10. Pe iarba verde ca buraticul, dedesubt, joacă bucăți de lumină albă. SADOVEANU, O. I 320. Cîte un buratec, rătăcit prin ceață, pîrîia a ploaie. D. ZAMFIRESCU, R. 254. Calul... se lasă încet-încet într-un strov mîndru din mijlocul unei mări, lîngă o căsuță singuratică, pe care era crescut niște mușchi pletos... moale ca mătasa și verde ca buratecul. CREANGĂ, P. 213. – Variantă: buratec s. m.