Definiția cu ID-ul 325898:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BUNĂVOINȚĂ f. 1) Atitudine binevoitoare (față de cineva); dispoziție favorabilă; îngăduință. 2) rar Străduință deosebită; râvnă; zel. [G.-D. bunăvoinței] /bună + voință