Definiția cu ID-ul 949266:

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

buntuzi, buntuzesc, (buntuzui, bontozui), vb. tranz., refl. – (reg.) 1. A deranja (în Sat Șugatag și în satele rom. din dreapta Tisei). 2. A împrăștia. 3. (refl.) A se supăra, a se mâhni, a se întrista. În expr. a sta buntuzit = a sta supărat. „Când cu apa o sosit / Oile s-o buntuzât” (Lenghel, 1985: 212). – Din magh. bontzolni (DA cf. DER); din magh. *bontozni (MDA).