BUNKER [pr.: buncăr] ~e n. 1) Recipient (de oțel, beton, lemn etc.) de dimensiuni mari, montat pe un schelet de susținere și destinat depozitării temporare a unor materiale granulare (cărbuni, minereuri). 2) mar. Compartiment special amenajat pentru depozitarea combustibilului pe o navă. 3) mil. Adăpost blindat de dimensiuni reduse. /<germ. Bunker