2 definiții pentru bunker


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BUNKER [pr.: búncăr] ~e n. 1) Recipient (de oțel, beton, lemn etc.) de dimensiuni mari, montat pe un schelet de susținere și destinat depozitării temporare a unor materiale granulare (cărbuni, minereuri). 2) mar. Compartiment special amenajat pentru depozitarea combustibilului pe o navă. 3) mil. Adăpost blindat de dimensiuni reduse. /<germ. Bunker


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: bunker
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bunker
  • bunkerul
  • bunkeru‑
plural
  • bunkere
  • bunkerele
genitiv-dativ singular
  • bunker
  • bunkerului
plural
  • bunkere
  • bunkerelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)