3 intrări
11 definiții

Explicative DEX

bunghire sf [At: MDA ms / Pl: ~ri / E: bunghi2] (Fam) 1 Pricepere. 2 Observare. 3 Supraveghere. 4 Descoperire. 5 Înțelegere. 6 (Arg) Copiere (la lucrările scrise școlare).

bumbi [At: ȚIPLEA, P. P. / Pzi: ~besc / E: bumb + -i] 1 vt A coase nasturi. 2 vr A se holba.

bunghi3[1] v vz bumbi

  1. Variantă care nu figurează la intrarea principală. — gall

bunghi2 vt [At: BUL. FIL. IV, 140 / Pzi: ~ghesc / E: nct] (Fam) 1 A se pricepe la ceva. 2 A observa. 3 A supraveghea. 4 A descoperi. 5 A înțelege. 6 (Înv; arg; d. elevi) A copia pe ascuns (la lucrările scrise).

bunghi vb. IV. (reg.) 1 refl. A privi, a se uita cu atenție (la ceva). 2 tr. A cerceta, a observa, a desluși. 3 tr. A-și da seama, a înțelege. • prez.ind. -ghesc. și sbunghi vb. IV. /cf. țig. banghi, rom. sbanghiu.

Etimologice

bunghi (-ghesc, -it), vb.1. A cerceta, a observa, a desluși. – 2. A-și da seama, a înțelege. – 3. (Refl.) A se uita cu atenție, a face ochii mari. – Var. sbunghi. Cuvînt de argou, probabil din țig. bangi (f. de la bangos) „trecătoare, strungă” (Graur, BL, II, 185 și V, 222; Juilland 160). Din același cuvînt ar putea proveni rom. sbanghiu (var. sbanchiu, spanchiu), adj. (sașiu), cf. Graur, BL, II, 195. DAR și Vasiliu, GS, VII, 105, identifică acest cuvînt cu pronunțarea moldovenească a bunghi, der. de la bumb.Der. bunghială, s. f. (atenție, păzea!).

Argou

bungheală la nasolu’ expr. (deț.) atenție, suntem urmăriți!

bungheală la nasolu’ că ne bunghește de la pandaimos expr. (intl.) atenție, că ăsta ne cunoaște din închisoare!

bunghi, bunghesc I (v. t.) 1. a supraveghea, a fila. 2. a înțelege, a pricepe. II 1. a privi, a se uita. 2. a ști, a se pricepe (la ceva).

Arhaisme și regionalisme

bumbi, bumbesc, (îmbumbi), v.t.r. (reg.) 1. A coase nasturi. 2. A (se) încheia cu nasturi. – Din bumb (DER, MDA).

bumbi, bumbesc, (îmbumbi), vb. tranz., refl. – (reg.) 1. A coase nasturi. 2. A (se) încheia cu nasturi. – Din bumb (DER, MDA).

Intrare: bunghire
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bunghire
  • bunghirea
plural
  • bunghiri
  • bunghirile
genitiv-dativ singular
  • bunghiri
  • bunghirii
plural
  • bunghiri
  • bunghirilor
vocativ singular
plural
Intrare: bumbi (vb.)
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bumbi
  • bumbire
  • bumbit
  • bumbitu‑
  • bumbind
  • bumbindu‑
singular plural
  • bumbește
  • bumbiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bumbesc
(să)
  • bumbesc
  • bumbeam
  • bumbii
  • bumbisem
a II-a (tu)
  • bumbești
(să)
  • bumbești
  • bumbeai
  • bumbiși
  • bumbiseși
a III-a (el, ea)
  • bumbește
(să)
  • bumbească
  • bumbea
  • bumbi
  • bumbise
plural I (noi)
  • bumbim
(să)
  • bumbim
  • bumbeam
  • bumbirăm
  • bumbiserăm
  • bumbisem
a II-a (voi)
  • bumbiți
(să)
  • bumbiți
  • bumbeați
  • bumbirăți
  • bumbiserăți
  • bumbiseți
a III-a (ei, ele)
  • bumbesc
(să)
  • bumbească
  • bumbeau
  • bumbi
  • bumbiseră
verb (VT405)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bunghi
  • bunghire
  • bunghit
  • bunghitu‑
  • bunghind
  • bunghindu‑
singular plural
  • bunghește
  • bunghiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bunghesc
(să)
  • bunghesc
  • bungheam
  • bunghii
  • bunghisem
a II-a (tu)
  • bunghești
(să)
  • bunghești
  • bungheai
  • bunghiși
  • bunghiseși
a III-a (el, ea)
  • bunghește
(să)
  • bunghească
  • bunghea
  • bunghi
  • bunghise
plural I (noi)
  • bunghim
(să)
  • bunghim
  • bungheam
  • bunghirăm
  • bunghiserăm
  • bunghisem
a II-a (voi)
  • bunghiți
(să)
  • bunghiți
  • bungheați
  • bunghirăți
  • bunghiserăți
  • bunghiseți
a III-a (ei, ele)
  • bunghesc
(să)
  • bunghească
  • bungheau
  • bunghi
  • bunghiseră
bunghi2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M74)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bunghi
  • bunghiul
plural
  • bunghi
  • bunghii
genitiv-dativ singular
  • bunghi
  • bunghiului
plural
  • bunghi
  • bunghilor
vocativ singular
plural
Intrare: bunghi
verb (VT405)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bunghi
  • bunghire
  • bunghit
  • bunghitu‑
  • bunghind
  • bunghindu‑
singular plural
  • bunghește
  • bunghiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bunghesc
(să)
  • bunghesc
  • bungheam
  • bunghii
  • bunghisem
a II-a (tu)
  • bunghești
(să)
  • bunghești
  • bungheai
  • bunghiși
  • bunghiseși
a III-a (el, ea)
  • bunghește
(să)
  • bunghească
  • bunghea
  • bunghi
  • bunghise
plural I (noi)
  • bunghim
(să)
  • bunghim
  • bungheam
  • bunghirăm
  • bunghiserăm
  • bunghisem
a II-a (voi)
  • bunghiți
(să)
  • bunghiți
  • bungheați
  • bunghirăți
  • bunghiserăți
  • bunghiseți
a III-a (ei, ele)
  • bunghesc
(să)
  • bunghească
  • bungheau
  • bunghi
  • bunghiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bunghire, bunghirisubstantiv feminin

familiar
etimologie:
  • bunghi MDA2

bumbi, bumbescverb

etimologie:
  • bumb + -i MDA2

bunghi, bunghescverb

familiar
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.