2 intrări
7 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
bunghire sf [At: MDA ms / Pl: ~ri / E: bunghi2] (Fam) 1 Pricepere. 2 Observare. 3 Supraveghere. 4 Descoperire. 5 Înțelegere. 6 (Arg) Copiere (la lucrările scrise școlare).
bunghi2 vt [At: BUL. FIL. IV, 140 / Pzi: ~ghesc / E: nct] (Fam) 1 A se pricepe la ceva. 2 A observa. 3 A supraveghea. 4 A descoperi. 5 A înțelege. 6 (Înv; arg; d. elevi) A copia pe ascuns (la lucrările scrise).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bunghi vb. IV. (reg.) 1 refl. A privi, a se uita cu atenție (la ceva). 2 tr. A cerceta, a observa, a desluși. 3 tr. A-și da seama, a înțelege. • prez.ind. -ghesc. și sbunghi vb. IV. /cf. țig. banghi, rom. sbanghiu.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
bunghi (-ghesc, -it), vb. – 1. A cerceta, a observa, a desluși. – 2. A-și da seama, a înțelege. – 3. (Refl.) A se uita cu atenție, a face ochii mari. – Var. sbunghi. Cuvînt de argou, probabil din țig. bangi (f. de la bangos) „trecătoare, strungă” (Graur, BL, II, 185 și V, 222; Juilland 160). Din același cuvînt ar putea proveni rom. sbanghiu (var. sbanchiu, spanchiu), adj. (sașiu), cf. Graur, BL, II, 195. DAR și Vasiliu, GS, VII, 105, identifică acest cuvînt cu pronunțarea moldovenească a bunghi, der. de la bumb. – Der. bunghială, s. f. (atenție, păzea!).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
bungheală la nasolu’ expr. (deț.) atenție, suntem urmăriți!
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bungheală la nasolu’ că ne bunghește de la pandaimos expr. (intl.) atenție, că ăsta ne cunoaște din închisoare!
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bunghi, bunghesc I (v. t.) 1. a supraveghea, a fila. 2. a înțelege, a pricepe. II 1. a privi, a se uita. 2. a ști, a se pricepe (la ceva).
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT405) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|