3 definiții pentru bună-creștere

Articole pe această temă:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CRÉȘTERE, creșteri, s. f. Acțiunea de a crește. 1. Dezvoltare, mărire treptată. 2. Sporire, mărire a numărului, volumului, intensității, duratei etc. unui lucru, unui fenomen etc. 3. Prăsire, înmulțire. ◊ Creșterea animalelor = ramură a agriculturii care are ca obiect înmulțirea și creșterea animalelor și păsărilor, a viermilor de mătase, a peștilor și stupăritului. 4. Educare, educație. ◊ Loc. adj. Fără creștere = prost-crescut, needucat. ◊ Expr. Bună-creștere = educație aleasă. – V. crește.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

búnă-créștere (politețe) (a dat dovadă de ~) s. f., art. búna-créștere (dar: buna lui creștere), g.-d. art. búnei-créșteri

bună creștere (dezvoltare bună) adj. + s. f. (o ~ a plantelor se realizează greu)

Intrare: bună-creștere
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bună-creștere
  • buna-creștere
plural
genitiv-dativ singular
  • bune-creșteri
  • bunei-creșteri
plural
vocativ singular
plural

bună-creștere

  • 1. Educație aleasă.
    surse: DEX '09

etimologie: