Definiția cu ID-ul 949263:
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
bumbușcă, bumbuște, s.f. – (reg.) 1. Ac de gămălie. 2. Nasture împistrat (ornat): „Frumos drăguț mi-am ales, / Frumușel ca și-o bumbușcă” (Calendar, 1980: 84). ♦ (onom.) Bumbușcă, poreclă. – Din magh. gömböstű „ac de gămălie” (MDA).