BUMBEN, -Ă, bumbeni, -e, adj. (Numai în expr.) A dormi bumben = a dormi adînc, a dormi dus, a dormi tun. Se uită pe la soții săi, care toți dormeau bumbeni, și pîș! pîș! trecu în cămara fetei de împărat. ISPIRESCU, L. 377. A rămîne mort bumben = a rămîne mort, țeapăn. Se mai zvîrcoli ce se mai zvîrcoli dihania, și rămase moartă bumbenă. ISPIRESCU, L. 343.