BULUC, bulucuri, s. n. 1. Număr mare de oameni strînși la un loc; gloată, droaie. ♦ (Adverbial) a) În masă, în rînduri strînse, cu grămada. b) Unul peste altul, înghesuindu-se; p. ext. repede, iute. 2. (În vechea organizare a armatei din țările romînești) Unitate tactică corespunzînd aproximativ efectivului unei companii; p. ext. ceată de oameni înarmați. – Tc. bölük.