Definiția cu ID-ul 1272161:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
buluc s.n., adv. 1 s.n. Număr mare de oameni strînși la un loc; droaie, gloată. ♦ Ext. Număr, cantitate mare, grămadă dezordonată de obiecte. Să fie totdeauna buluc de lumînări (DOC.). 2 adv. În masă, în rînduri strînse, cu grămada; unul peste altul, înghesuindu-se; repede, iute. O împușcătură iute... ne-a scos buluc afară (SADOV.). 3 s.n. (milit.; în Ev. Med.) Unitate militară tactică formată din mercenari, corespunzînd aproximativ efectivului unei companii; bulucbășie. Au trimis hatmanul pre oameni aleși... dirept spre bulucul leșilor (DOC.). ♦ Ext. Ceată de oameni înarmați. De oameni răi așa se umpluse țara, cît aieve bulucuri îmbla de prăda (COSTIN). • pl. -uri. și bulug s.n., adv. /<tc. bölük [bilik].