bulevardier, -ă adj., s.m., s.f. I adj. Care este specific bulevardelor, care are loc pe un bulevard; ext. care este frivol, fără pretenții. Adoptare a spiritului bulevardier francez (IORGA). ♦ Fig. (despre piese de teatru, spectacole etc.) Care este ușor, amuzant, dar superficial, de mică valoare. Toate piesele așa-zise bulevardiere... nu proclamau decît „dreptul la iubire” (CA. PETR.). II s.m., s.f. Bulevardist. • sil. -di-er. pl. -i, -e. /<fr. boulevardier.