Definiția cu ID-ul 1140062:
Arhaisme și regionalisme
BULCIUȘ adj. (Criș.) Iertător, îndurător, milostiv. Acel Dumnăzău sfînt și bulciuș el în bulciușagul său scîrbeaște omul cu voie rea. MOL. 1695, 55v. Etimologie: cf. bulciug, bulciușag. Vezi și bulciug, bulciușag. Cf. meserernic, miloserdnic, milosîrd. adjectiv